Archive for the ‘Cultural’ Category

În culcuş

Decembrie 21, 2017

 

Mi-e dor de capătul lumii, atât de dor. Păduri de mesteceni şi lacrimi albe şi mâinile tale mereu frământându-se. Fotoliul în care ne-am instalat confortabil şi

viaţa de după a unei pisici. (Rozul se-arată în roz şi griul în gri şi verdele-n verde ros, zdrenţuit. Aş vrea să scriu doar un vers care să privească să spună

cu ochii plecaţi, cu buzele strânse, cu mâini sprijinite pe ziduri pictate păduri de mesteceni şi lacrimi şi somnul acela al unei pisici,

căldura fotoliului nostru, zvâcnetul leneş al lumii.)

Anunțuri

Pink Floyd – Jugband Blues

Decembrie 14, 2017

 

Syd Barrett – Dominoes

Decembrie 14, 2017

 

Pink Floyd – Astronomy Domine (BBC1 1967 Unedited)

Decembrie 14, 2017

 

Evgueni Galperine & Sacha Galperine – 11 Cycles Of E (Loveless OST)

Noiembrie 22, 2017

 

The Notwist – Consequence

Noiembrie 21, 2017

 

Unu, şapte, unu, unu

Noiembrie 17, 2017

 

Nimic despre dragoste. (Te rugăm să nu plângi.) Am încăput, cumva, în inima noastră. Ne creşte iarbă pe chipuri. Cu labele desfăcute, cu nările înghiţind, cui ne-am fost răstignit, fericire de-aproape decembre?

Unu, şase, unu, unu

Noiembrie 16, 2017

 

Avem nevoie de dumnezeu pentru că braţele lor desfrunzite râcâie sticla şi ne-am adăpostit în fulare, pentru că nici nu mai trecem nici nu mai dăm înapoi, pentru că am luat carnea asta să o dezgheţ şi s-a lăsat gerul, pentru că cinci s-a oprit pe tunari să admire obuzele, pentru că gabi răspunde când eu nu mai pot să vorbesc, pentru că mă pardon, pentru că vreau să dorm pân’ la prima şi telefonul acela are glas de flaşnetă şi dănţuie pentru asta, mă porcule! şi moş ion roată  magazin de biciclete şi schiuri, pentru bănci farmacii încercând să împingă şoseaua spre piaţă, pentru nu viitor nu agenţi de poliţie şi viaţă strivită sub băşti, pentru că ne vărsăm maţele în bocancii de-alături şi totuşi nu am pierdut la rovine, pentru că ce-ai păzit pân-acu’, domişoară? şi abia s-a trezit şi nu e oră de vârf nu e oră, pentru că suntem iarăşi copii şi primim acadele în loc de răspunsuri, pentru că au aprins faruri pe strada naşterii noastre, pentru că vine crăciunul şi mi s-a acrit de ţigări şi parcă îmi creşte din gură un zâmbet.

Avem nevoie, în taină, de dumnezeu, mi-a şoptit în tramvai femeia cutare. Avem nevoie de el ca de armata salvării deci unde s-a fost zămislit în traficul ăsta?

Unu, cinci, unu, unu

Noiembrie 15, 2017

 

Prin trupul răvăşit de la numărul patru („halucinaţii”, „constelaţii”, „program non stop”) trece, ca un frison, poemul lui williams despre virtuţile mersului pe cuvinte. Tremură cârpele ude din curte şi coapsele femeii înveşmântate în verde (carlos stă peste drum, la numărul şase, „cântecul lui fumegă singur deasupra vorbelor înecate”, femeia aşteaptă tramvaiul). Poemul lunecă şinele, încreţeşte o baltă, împrăştie-n jur stropi de cer şi păreri cu dantele. „Dorinţa mea e subiectul poemului”, mârâie william metisul ducând substantivul batistă la gură să-l sângereze (în vreme ce ploaia visează înfăşurată în verde, iar ochii lui se împlântă-n orbitele goale din ziduri şi-n lumina murdară de miercuri.)

Unu, patru, unu, unu

Noiembrie 14, 2017

 

Poţi să crezi că te mint. Cu fiecare rând mă depărtez de tine.

(Mersul zumzăie seara încet şi în gând. Stâlpuri toarnă pe mine găleţi de lumină.)