Archive for the ‘Aleatoriu’ Category

Delir. Pragmatism

Februarie 1, 2016

 

Axioma pragmatică. Maxime rezultate cu minime sacrificii. Osia lumii noastre.

Motivul pentru care nu am nici prezent, nici trecut.

Utopia unei voinţe profund egoiste, pleznind în câteva întrebări simple.

Cum să decid, într-o situaţie dată, „cel mai bun rezultat”? Cum să ştiu, astfel, că l-am obţinut?

Cum să sporesc inventarul mijloacelor, când bunul simţ gospodăresc mă-ndeamnă mereu să consult reţetare?

Cum să-ntâlnesc probleme pe care nu le-am căutat niciodată, dintr-o firească uşurătate?

Paradisul eficienţei, în care noi vieţuim. O cameră de hotel ieftină. Micuţă, dar ordonată. Cineva deretică zilnic. Cineva vine. Cineva pleacă. Cineva sforăie.

Două sau trei nelinişti esenţiale. Rareori, patru. Sunt definite într-un limbaj economic şi au soluţii economic exacte.

Pâinea noastră cea de toate zilele, astăzi? Ni s-au schimbat aşternuturile? Cum să devin un bun cetăţean? Cum să semăn mai mult ţie însumi, vecine?

Cui să mă rog? Cine are mai multe răspunsuri în visele nimănui? De ce să caut un sprijin? De ce sunt iarăşi îndoit de spate?

Biserica? Statul? Sunt bine calibrat psihic? Sunt potrivit de optimist? Ce crede şeful despre mine? E dureros să gândeşti?

Unde mi-e bătrâneţea? Ce înseamnă că eşti?

Mâine o iau de la capăt?

Imaginaţia noastră, temperată de lene. Şi un univers aparent infinit.

Anunțuri

Din istoria poporului român (partea a 9-a)

Septembrie 12, 2015

Motto: Gagarin, Armstrong, Jules Verne şi Popov.

Călătoria continuă.

Cum să/ de ce…

Iulie 22, 2014

 

1

Cum să ferești tăișul cuvântului roșu? Temple și porți, bâjbâind… Poate o rană subțire, un mic răsărit japonez, în vodevilul marțial rânduit de Mishima?

 

2

Ce frumoasă e vara… Îmi îngrop pieptul rânced în asfaltul călduț, ca o plapumă moale a tine duhnind… Ce frumoasă e vara… Cavaleri obosiți și domnițe de-o șchioapă, deasupră-ne, în icoane pe sticlă și-n cuiburi de vultur din tine sclipind… De ce atâta tristețe și-atâtea prihoade ploioase, când vara asta aprinsă e mai frumoasă ca moartea?

Note

Decembrie 2, 2013

 

1         

Filmul acesta nu s-a făcut încă. Un om însetat şi o găleată cu apă. Scena este filmată cu încetinitorul – deci nu se termină niciodată. Cei slabi de înger să aibă ochii bine închişi, pentru a ţine lacrimile înăuntru.

 

2

A înţelege presupune a accepta o convenţie de limbaj. Acesta este un comportament metaforic. Înţelegerea este profund metaforică. Doi orbi văzură aceeaşi noapte – fiindcă şi-au înghiţit reciproc capetele.

 

3

Nu există liber arbitru. Dacă ar exista, poate aş crede că te iubesc, sau poate doar aş adulmeca iarba, urmându-te. Nu-s ochi să ne ştie atât de urâţi, nici guri să ne urle pe nume. De plictiseală, ne-am pus feţele apretate şi ne strâmbăm la copii. (A ta are nasturi albaştri, mere roşii-n obraji şi un capăt de aripă gri ca un zâmbet.)

Chipul Acela se caţără iar în copaci. Plouă cu eugenii. Mie îmi pare că seara vine mâncând şi n-am să mă satur de ea vreodată. Stele vin peste noi, dar se duc. (Prinse-n şireturi pleznii, buzele noastre, tăcânde, se crapă.)