Octombrie, unu

 

Nu pot să scriu despre tine. Pe chipul tău mă ascund.

Muzica tace din toate timpanele, cât ei trec alergând.

Luminile au moliciunea mierii. Cresc lebede din copaci și lacuri din nuferi și limpezi cuvinte din care picură fructe uscate și berze.

În liniștea nopții e o liniște și mai mare. Palmele suflă în palme, mâinile încălzesc mâini.

McChicken, McNuggets, McMici, Kogălniceanu, mijloace de transport în comun. Abia presimțite zebre și zâmbete.

Nu pot să scriu despre tine. E frig. Cântecul fuge tiptil, în tictacuri, pe aleea din spate, prin gât.

Parcul adoarme singur pe-o bancă. Sub pașii tăi mă ascund.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: