Archive for Octombrie 2016

Lucruri

Octombrie 24, 2016

 

Unu. Pelerinaj înăutru. Aglomeraţie. Pe marginea drumului, între dune, magneţi cu Arsenie Boca, două sau trei limuzine de lux.

Doi. Pornesc îndărăt. Făcându-mi bagajele, uit fierbătorul în cană şi cuţitul în rană. Cobor la ultimul etaj, printre îngeri, sticle de vin, lăutari şi brânzeturi. Am creierul alb, o sete teribilă. Spun te iu… O lacrimă veche mi se prelinge în gât.

Trei. Patru sau cinci. Suflete luminoase şi drepte, înşirate ca stâlpii. Orbitele înfloresc, se sting, înfloresc.

Şase. A mânca. Copii la viitor. Fântâni fermecate, bănuţi. Topindu-se-n fum de petarde. Te iu…, strig. Frunze uscate, pietre în nări. Chipuri cu umbre. Şampaniile pocnesc deodată.

Şapte. Mi se năzare că nu mai sunt. Mă dau jos din taxi în faţa blocului, urc scările, bat la uşă, salut. El mă întâmpină cu un zâmbet. Criză şi versuri. Prunc la timpul trecut. Necuvântând limba părinţilor săi, exprimă acum mai precis bogăţia nimicului. Tomuri şi stofe, nenumărate lucruri de plastic, lemn, metal, planta agăţătoare, pisica tărcată de pe buza chiuvetei şi-au rânduit strălucirea sub arabescul jaluzelei murdare, în bezna de şaizeci de waţi. La viitorul anterior, Arsenie Boca va fi fost râs.

Anunțuri

The Kills – Tape Song

Octombrie 15, 2016

 

Dincolo de parbrize

Octombrie 15, 2016

 

Dincolo de parbrize, ar fi:

Păduri năruite.

Cirezi aurii.

Salam nemţesc.

Louis Vuitton, sacoşe de rafie.

Leşie Camay.

Polenta cu must de ai.

Oi tricolore.

Cancer la sânuri.

Îngeri de gumă, pe statui, în grădini.

Un Dumnezeu de carton.

Parcări interzise.

Ilustrate ciorchini.

Frunze gălbui în cioburi de vânt.

La urmă, ca un refren, o voce albă care ne naşte.

Octombrie, unu

Octombrie 1, 2016

 

Nu pot să scriu despre tine. Pe chipul tău mă ascund.

Muzica tace din toate timpanele, cât ei trec alergând.

Luminile au moliciunea mierii. Cresc lebede din copaci și lacuri din nuferi și limpezi cuvinte din care picură fructe uscate și berze.

În liniștea nopții e o liniște și mai mare. Palmele suflă în palme, mâinile încălzesc mâini.

McChicken, McNuggets, McMici, Kogălniceanu, mijloace de transport în comun. Abia presimțite zebre și zâmbete.

Nu pot să scriu despre tine. E frig. Cântecul fuge tiptil, în tictacuri, pe aleea din spate, prin gât.

Parcul adoarme singur pe-o bancă. Sub pașii tăi mă ascund.

Nick Cave & The Bad Seeds – I Need You

Octombrie 1, 2016

După o lună goală, tatălui meu…