Dragostea n-are

 

Dragostea n-are. Un capăt, dincolo de rotund, linia 21. Ea e în boabe albui şi veselă foarte. Are pe dracu’, ghem. Ascultă ceva ca o sferă strivită în pumni. Se culcă şi doarme pe urmă. Plânge, în taină. Apoi nu. Moare, fără să plângă. Apune luna, liniştea verde de la marginea păpădiilor foste. Există un felinar, care ne luminează tristeţea. Cântă Salam, sfârâie. Dupe gard. La numărul unu. Şi în libertate deplină, ce are aproape gustul unui sărut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: