Crăciunul de visul trecut

 

Acesta-i crăciunul de visul trecut. Lumina cade oblic din tramvaie.

Ninge încă în noi. Liniştea-ntinde covor coliliu sluţit cu junghere rotate.

La capătul străzii garduri pepit se sărută. Un câine turbat apucă luna de cioc şi o scutură.

Când vii se ciocnesc nevăzute pahare. Vinul plesneşte-n nume purpurii. Eu strălucesc întâmplător prin ele să mă pierd mai departe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: