Pastel

 

El a visat că moare sfâşiat, încă.

Avea ghearele bine-nfipte în carnea grumazului, privea apusul câş, roş.

Casa de lemn cu bârne răscrăcănate odihnea tremurând preste deal, la buzele lumii, dar s-a stins pâlpâind, când au venit stele.

Din ceafa uscată a lunii, colţi de argint picurau, senzaţia era iarbă, foşnet scânteie şi jilav pământ.

Corpul lui singur înfăşurat în noapte ca-ntr-o pătură groasă fu aşa de frumos, că opri o clipă duhul lui Dumnezeu din adierea lui preste ape.

Anunțuri

Un răspuns to “Pastel”

  1. Gavrilache Says:

    Imi place mult, felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: