Archive for Decembrie 2015

Crăciun

Decembrie 29, 2015

 

Ţie…

 

Zarea se depărtează de marginea câmpului.

Frunza copacilor şuieră vântul aspru de ieri.

Boii se-ntorc la iesle.

Stelele ochi crapă.

Brazii atârnă prin sticle rotunde şi dropsuri.

Beţivii mângâie gardurile.

Gropile ne feresc tălpile argintii.

Ninge atât de dulce, în amintire, în linişte.

Zarea se scaldă pe buzele câmpului.

Şi-n prospeţimea lucioasă a lumii, eu te iubesc încă, cum te-am iubit.

Anunțuri

Triptic

Decembrie 10, 2015

 

Unchiului meu ţie…

 

1

Păsările petrec mereu păsările, versul acesta l-am spus într-o toamnă

alta decât aceasta şi goală de tine.

Sunt deci imagini în care n-ai fost.

Peretele casei e gol. În lumina amiezii, mă caţăr pe umerii tăi. Dintr-o fotografie mai veche, unchiul meu tânăr mă poartă spre un apus repezit.

Apoi ne strecurăm unii pe lângă alţii, şerpi blânzi în presimţirea culcuşului. Focul acela se ostoie-n mare, vântul tulbură cărţile, frunzele şi

păsările petrec din nou păsările.

 

2

E iarnă. Te aflu aşa cum eşti,

cuibărită în noapte ca într-un zid coşcovit.

E iarnă. Caut un chip ca o linişte pentru ochii tăi mari privindu-mă fix.

Unchiul meu tânăr se pleacă în uşă.

E iarnă. Aş vrea în palme să frământ luminile chioare, minutele verzi înşirate pe fire, singurătatea refugiului, îngeru-ţi alb ca un glob răstopit de zăpadă.

E iarnă, nu tocmai, nu foarte. Cerul atârnă pe blocuri o foaie de cort încreţită.

Te aflu aşa cum eşti,

cuibărită în noapte şi-n ramele moi de vitrine.

 

3

Finalul se fu fericit. Întâmplările rele se-ntorc în poeme. Ninge o vreme, în linişte.

Îmi lungesc gâtul să te sărut, până când carnea trotuarului se desprinde din apă.

Unchiul meu tânăr zâmbi prima oară. O clipă doar visă un tărâm al făgăduinţei,

în care toate colindele sunt despre tine şi mine.

Lumea se rostogoleşte de la stânga la dreapta.

Pământeni păşesc peste noi omeneşte suflând.