Cântecul poate

 

Lui Alfonso Gomez-Rejon

 

Bănuiesc, deci, că sunt – tramvaiele-şi pierd din nou roţile, e toamnă, aerul scârţâie.

Bănuiesc că mai sunt – tapet cu copaci adormiţi, priviri lunecând înapoi, buze sărate îmbrăţişându-se.

Bănuiesc că sunt încă – cântecul lui acela de lingure moi ruginii şi tingiri afumate, orchestre de pluş fredonându-se aiurea prin locuri înguste şi picuri de apă.

Poate că sunt – îţi leg şiretul de iarbă, îmi şopteşti că-i okay, gleznele tale-au culoarea regretului.

Poate încă mai sunt – nevăzute din partea ascunsă a lumii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: