Nepoveste

 

Să fie o ultimă gară. – Linişte vine sau pleacă, cârpe flutură-n vânt, mâini obosite se cheltuie.

Aproape-mă iar de aproapele când

trec mărunţişuri aprinse prin stele.

Era pe asfaltul de sticlă – scrâşninde faruri îi luminau ochii. S-a fost deci scuipat din cămara cu ceţuri în nepăsarea unui cuvânt.

 

Mâine-a murit buna mea. – Să fie o ultimă moarte.

S-a fost susurat din cămaşa de noapte în nevoinţa unui curând. Era în pătratul fereştii, mesteca un fursec şi bea lapte – electrice stâlpuri îi luminau ochii.

Aproape-mă dar de noiembrie cât

trec toate-acestea pierdute prin ele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: