Povestea unei singurătăţi

 

Lasă-mă să ating. Lasă-mă să-mi ating trupul – liniştea casei, peretele gol,

fruntea, buricul, umărul drept, epoletele stâng –

în drumul spre luna de astăzi –

coborând şi urcând.

 

Eram la marginea unui gând. Se făcea că privirea s-a despicat în patru – iarăşi

alunecând între oglindă şi deget.

Fluturi la lampă – internet

în doze dalbe de criză.

Anunțuri

Un răspuns to “Povestea unei singurătăţi”

  1. yzzomis Says:

    Interesant

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: