Între noi (Gemene)

 

Omul de lângă mine

 

Omul de lângă mine spune: Maşina germană e o maşină germană.

Omul de lângă mine stă tocmai în celălalt capăt al mesei şi mestecă ceva ce ar putea fi un gând aproape plăcut.

Spune: Maşina germană e o maşină germană, dar rumegă pătrunjel pe napi fierţi. E o mică impresie care îmi aparţine. Maşina germană e o maşină germană, desigur.

Omul de lângă mine e vegetarian şi vegetativ. Eu sunt de-a dreptul carnivor, astăzi.

Omul de lângă mine vorbeşte acelui coş de aruncat vorbele pe care l-au numit aer. Eu vorbesc castronului cu piftie. Pentru că amândoi vorbim de când ne-am născut, fiecare pe limba lui şi în taină.

Iar maşina germană rămâne maşină germană.

Vaza stă drept între noi ca o paranteză solară. Tacâmurile petrec, se gudură, schimbă epitete despre vara trecută, care a fost, desigur, fantastică. Culmea maşinii germane.

Omul de lângă mine, vesel ca o muşcată, pare mândru de prietenul lui carnivor, cu care, iată, ia masa. Aici ne aratăm amândoi mulţumiţi în feluri diferite şi ne sorbim plictisul până la capăt.

Omul de lângă mine a obosit.

Omul de lângă mine are culoarea maşinii germane.

Omul de lângă mine se înalţă încet pe roţile lui frumoase şi verzi. Când îi cer să rămână la cină, ridică din umeri şi toarce: Am să vin totuşi mâine să mă joc cu tine.

Omul de lângă mine mă rog să nu vină.

Omul de lângă mine întuneric se face.

 

Maşină germană cu geam fumuriu, maşină germană necunoscută, maşină germană, germană, germană ca mine…

 

Cântec pe drum

 

Urme proaspete vin dintr-o poveste secretă – strecurată cum vântul prin noduri şi vintre.

Nimic special – a mai crăpat unul, sau una, în vidul iubirii de sine. La depărtări potrivite tremură stele polare, minuni fireşti, băşici plezninde de spumă.

Există – undeva într-un colţ – o lume albă, o iarnă pe care o vizităm respirând.

„În Siria care plânge” – noi credem de mult. Aceasta se poate scrie şi scrie şi scrie, precum apa curentă, sau setea. Din fiecare moale dorinţă, la marginea lumii, insule varsă riturnele răstite.

Trecem păreri prin sârme, prin militari şi prin câini. Ducem în cârcă nevoia de linişte şi ascuţişul busolei. Totul am spus – muşcându-ne buzele. Sângele arde zăpada. Dâre proaspete vin – despre sud,

dintr-o poveste secretă – a noastră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: