Septembrie, unu

 

Umbre cresc şi descresc în cătarea ferestrei,

atât de limpezi mişcările lor cu

pălării gânditoare, repetate şi mici –

e oare posibil să plăsmuieşti

paradisul uitării trecând hoţeşte pe-o stradă şi frica de roţi?

 

Lumea te doare încă –

cât ai iubit-o, când

n-o mai iubeşti, umbre cresc şi descresc în miraza ferestrei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: