Despre posibilitatea de-a scrie

 

Omul acesta cu panglici zace în locul meu.

Are un ochi albastru și unul verde, în locul ochiului meu căprui, la care se uită un ciob și mă cască.

Mă-ți bănui de regrete. Aveți dreptate, sunt profund egoist. Mi-e frică de moaca din ciob și de-înec. Scriu despre posibilitatea molcomă de a scrie.

Cineva a lovit un cal cu un măr într-o falcă. Falca tace în iarbă, un cavaler cu o țeavă curbată călărind dedesubt.

Somnul alungă ziua. Luna alunecă lumea. E noapte. Afară, pajiști rumegânde, tu. Verbe-ntre dinți, aplecate. Pahare de sticlă, apă de gură.

Pești.

Glasul acesta trece în locul meu, stele neliniștindu-le.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: