Elegie

 

Mi-e pohtă să pipăi regrete cu nasul.

Străvezii lucruri, șterse în grabă, plutesc prin văzduhul acesta.

Tot ce-mi lipsește există, alătu-mi – o coală velină întinsă pe-o stradă, un pachet de carpați,

adidași purtați în scânteia, bere la halbă, impresii cumplite de iris din anul trecut,

grauri tăcuți în colivii moarte, pe urmă – aidoma pleoapelor – tu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: