Pen, ultimele cuvinte

 

Când nu mai rămâne nimic mai rămâne unul, sau una, care te scuipă în faţă şi râde.

Când nu mai rămâne nimic mai rămâne un cer să te vadă, patrusprezece nouri în formă de lapte, stropi pe un geam, între ramuri şi rame, un costum apretat la borcan, bostani, clădiri pitice, uriaşi de carton fără chip, vreo două ouă moi, lacul cu lebădă, gheaţa, petarde neexplodate.

Când nu mai rămâne nimic mai rămâne custura acelor canini umblători şi urmele pline buzelor tale ca semn ruşinos pe-un obraz.

Când, la sfârşit, te găsiră, soarele se fu gol şi rotund, cum o tărtăcuţă. Undeva, Dumnezeu îşi tăie o unghie la o mână. Cineva pomeni, iarna, pen, ultimele cuvinte, tu, nu.

Anunțuri

Un răspuns to “Pen, ultimele cuvinte”

  1. Emilia Says:

    Când nu mai rămâne NIMIC, NIMIC este şi după…
    Deci, NU băgaţi în seamă, dom.profesor!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: