Zgomot orb

 

„203. [Tot1 ce considerăm dovadă indică faptul că Pământul a existat cu mult înainte de nașterea mea. Ipoteza contrară nu are niciun fel de confirmare.

Dacă totul vorbește în favoarea unei ipoteze și nimic împotriva ei, este ea în mod obiectiv sigură? Ea ar putea fi numită astfel. Dar este ea neapărat în acord cu lumea faptelor? În cel mai bun caz ea ne arată ce înseamnă «a fi în acord». Ni se pare dificil să ne-o închipuim falsă, dar și să-i dăm o utilizare.]

Căci în ce constă acest acord dacă nu în faptul că ceea ce este dovadă în aceste jocuri de limbaj vorbește în favoarea propoziției noastre? (Logische Philosophische Abhandlung)”

M-am hotărât să aştept. Iată secretul reuşitei, mi-am zis, având înainte zilele de ieri şi alaltăieri, cu țignalele lor şi mişcările lor sacadate. Ce va să fie când or să străpungă întunericul umed în care mă aflu? Probabil, nimic. Aceeași lupă mică va să se afle în centrul universului nostru, sub coșcoveala acelorași ziduri aceleași ființe ciripitoare or să se-nchine la ea. Până atunci, îmi mai torn un pahar și inventez, dezmierdând, împrejurimi cunoscute. Cărți, praf, televizor, mătăsuri, pește, birou, insectar, carton, telefon, boschetar, cutii, ghetre, cuier, frigider, mațe și piele, comodă, dulap, tu, în mai multe bucăți păturite în patru, pat, caneluri călâi, noptieră, humă de-a latul, coș, mere, chiuvetă, aragaz samus cu două ochiuri, țevi, miros de cafea proaspătă, scaun, spate, eu, masă, mână, pahar, analize, fereastră. Afară, pe sticlă, furnicile și-au uitat rostul lor, precum roiul de muște care îmi bâzâie-n creier. Vasul de toaletă susură vag, pe ușa băii cuvântul „silă” se preschimbă în „milă”.

M-am hotărât, deci, să amân. Iată secretul bunei cuviințe, mi-am zis, având alături singurătatea de ieri, care m-a izbit prima. O zi obișnuită de vineri, noiembrie cutare. Legănam planuri dulci, întâmplări cu cuțite, dar m-a furat repede un somn fără vise. Am tulburat așternutul cu o suflare sau două și am tăcut mâlc despre toate, amintindu-mi cum dragostea se repetă prin fum la o cinzeacă de trandafiri patru, entuziasmul tău ușor resemnat când ne-au împresurat politețuri și vite, absența elevilor mei, apoi, cam fără legătură, cântecul omului gri în intersecția flancată de șanțuri. Lăsați, voi, muște, copiii să vină, să le arăt soarta animalelor mici! Ei sunt, încă proaspeți, în bănci, fremătând. Dacă dispar acum, chiar acum, nu se întâmplă nimic. Repoșuri rizibile scuipate razant spre perete prin aerul îmbâcsit, priviri aninate de clanțe, pagini rostite molcom în gol, ceasuri șapte, vulturi crucificați, cercuri bătute în cuie, miros de grătar, foame, sete, picamere, litere, peste o coajă rece și-un miez răsfiert de pământ. Cum să plasezi o marfă pe care n-o vrea nimeni? Cum să pitești un început de iubire într-o problemă de logică? Avea ochii verzi sau albaștri? De ce te porți mereu ca o paiață din veacul al optsprezecelea? De ce-ai rămas așa, pironit locului din pricina mării? Și dacă totuși tu, înainte sau după, n-o să mai fii, atunci străzile-nguste cu nume de fete, pe care urmează să trecem…? În dimineața zilei, temperaturile au căzut.

Alaltăieri a sosit pe nepregătite, fiindcă eram deja adormit. Aflând, pe la șase, că îmi e bine, am știut cât de mult căutam să trăiesc. Această preferință, sunt sigur, n-am să o lămuresc niciodată. E joi, e seară, puțin mai cald decât la amiază. Se calcă fiecare centimetru pătrat de asfalt. În drum spre consult, lângă semaforul cutare, mă gândesc o secundă la tine. Copii au venit și s-au dus. La urmă, îmi spun, bâjbâind, încurcându-le, o să adun poate filele astea și-o să te țin iarăși în brațe, după ce te-am ucis.

1 Pasaj șters cu o linie (n. ed.).”

Anunțuri

2 răspunsuri to “Zgomot orb”

  1. Gavrilache Says:

    Oare de ce simt… ca stiu ce simti? Ti-am trimis un e.mail… E seara, sunt singur si nostalgia mi-a cuprins ceafa, umerii si picioarele… Am o singura suparare/nedumerire : daca timpul nu este o dimensiune lineara, n-ar putea sa curga, pentru mine, mai incet? Macar acum si maine, macar in noaptea asta….Ce-ar fi daca noaptea nu s-ar mai sfarsi? Dragul meu prieten…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: