Din răscopilărie

 

Nu e o dată anume, din câte știu. Sau e, dar nu mai pot să gândesc matematic, deși mi-am păstrat obișnuința adunării scăderii din numere mari. Nu-mi place să vorbesc despre asta. În orice caz, mă aflu aici, târându-mă ca melcul pe un perete cu litere, în jurul bisericii Sfântul Gheorghe, la ceas. E seară. Vin din Constanța, patruzeci și patru de grade și unsprezece minute latitudine nordică, douăzeci și opt de grade și treizeci și nouă de minute longitudine estică. Locul nașterii mele. Acolo începe marea, iar la capătul mării și furiei ei se află, desigur, capătul lumii. Lumea se termină într-un soi de pustiu și așa mai departe. Nu vreau să spun mai mult despre asta.

E seară. Aproape noapte. După vecernie, cad fluturi din lămpi și se sparg. Asfaltul străluce unde și unde, când dai la o parte frunzele moarte, umbrele pomilor indecent desfrunziți, turla, noroiul, șinele de tramvai, chipiul unui vatman singur, grămezi de piatră cubică, cârpe mai mult căcănii, sticle de șampanie goale, pahare de plastic, seringi de unică folosință, flautul fermecat al lui ăsta, pe Tom Waits, noroiul, turla, casele din jur, ultima cursă – până rămân doar stâlpii cu tărtăcuțe și ceasul cu limbile aurii, iar tu privești totul, chiorâș, dintr-o parte. Ce răstimp liniștit! Nu e nimeni. Chipuri se scurg pe parbriz, printre litere. Mi-au trecut în dosar elegii cu o mie trei sute de versuri pe care nu le-am scris încă. Nu-mi pasă. Mama m-a învățat să împung lumea noastră cu degetul, cât ea zace încă acolo, ca o bucată mare de gelatină. Mama avea dreptate, dar atât despre asta.

E noapte. Refugiul e gol. Cine naiba e Alice și unde-i Țara Minunilor? Vin din Constanța, patruzeci și patru de grade și unsprezece minute latitudine nordică, douăzeci și opt de grade și treizeci și nouă de minute longitudine estică. Dacă dai la o parte…, rămâne… Îmi aprind o țigară, uitând cu deșăvârșire că m-am lăsat de fumat. El oprește o clipă, deschide ușa din față și mă întreabă de-a fi sau a nu fi. Da, îi răspund. Sigur. Apoi mă târâi spre casă, în urma tramvaiului, pe un perete neted cu litere.

Anunțuri

Un răspuns to “Din răscopilărie”

  1. Gavrilache Says:

    Frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: