Patru cântece șchioape

 

Rythmos

 

Colecţia măştilor

fidele

limpezi ca inima îngheţată

suflarea vântului dinspre nord a închis uşile

acestui jurnal cândva

curgător

dar totuşi nu mă întrerupe încă

peisaj hibernal cu urme de paşi ce

nechează

mimesisul bun al dorinţelor

pneuma

onoma

rhema

ce mirabilă ţesătură de litere lustre

lustraţii

ce pace durabilă în care ea este

eu sunt

şi totuşi nu mă întrerupe

încă

eu niciodată

n-am spus

sânge din sângele meu

lacrimi din lacrima mea

ci iată cântecul în care totul cântă

orchestra aşteaptă cortina

să cadă

răspunsul sălii de teatru

venirea poeţilor

pneuma onoma rhema

festinul numelor capătul grijilor

colecţia măştilor

coloniale

vocea mulţimilor

noi rămânând

lex luthor sed lex

luxos lutier luxor onctuos

karnap şi bere

lucşi!

asurzindu-ne

îl regăsim pe mallarmé în albul privirilor

lungi în străfulgerarea zăpezilor

colecţia măştilor purtate de cai mascaţi

greutatea răbdării

povara sunetelor în pântecul lucrurilor şi-n

iarna cântecelor cântecul iernii

să nu spui niciodată decât

aici se arată colecţia măştilor

trase de hamuri pictate unde se termină?

să nu povesteşti niciodată cum începe gerul

să taci

să duci mâna la gură cu fiecare tăcere

să nu spui niciodată mai mult

să nu spui niciodată la revedere

iar la urmă de tot

să te prefaci a fi trist.

 

Am văzut

 

Am văzut

cele mai proaspete minţi ale generaţiei mele împrăştiate

pe ogoare de pixeli pe fluvii de unde

pâlpâind delicat tremurând pipăind

întunericul alb al încăperilor noastre

pătrate deschise fluturând în ferestrele cerului plumburiu colorat

mestecând neputinţe cerşind

neatingeri alungând somnul şi

visele cu căscatul lor sec sorbind uitarea din

cântece

cinând creştete

 

am văzut

orele trecând cu tramvaiele

prin refugii prin pieţe prin tainice corpuri nelocuite

am văzut duhul profetului meu preferat

sădindu-se-n lucruri zidite

fără să le reverse

şi revărsându-le

am strâns amarnic din dinţi şi am aşteptat

 

era linişte

 

am văzut

patroni ai generaţiei mele îmbrăcând costumul lui Che Guevara

înălţându-se-n aerul rece al dimineţii

cu baloanele lor minunate de sticlă.

 

Rond

 

orele, patru, monoton, graţios, rond al privighetorilor tu,

noapte,

ploaie de stele pe străzi desfundate, baie de becuri, tocuri stilate, cercei, demoazele,

în camera-ncinsă, zăceam, pe podele,

la masa pitică,

cu membre tăiate,

şi halbe cu bere, şi fără bucate, şi după perdele,

toată ceaţa oraşului, făcându-şi culcuş, la mine în casă, prietenii mei, cu mine la masă,

am stat,

prietenii mei trişti, repetau, dureros, cadenţat, băutura n-o să ne-ajungă,

din tavan o să ningă, sare de mare, dar n-am mai plecat,

la culcare,

fumul de dincolo, raiul pătrat, numeral, cardinal, al orelor, patru,

amuţit, răscolit, adunat, sacadat, câmp al privighetorilor tu,

noapte!

 

O mie și una

 

Va să treacă din nou peste mine o zi.

Va să treacă din nou peste mine o zi.

Va să treacă din nou peste mine o zi.

Și așa mai departe. O mie

și una de nopți cu o mie

și una minuscule stele.

Apoi de la cap.

Va să treacă din nou peste mine o zi. Va să treacă

din gură în vânt nisipuri mișcând într-un loc oarecare.

Din praf în puțin în curând va să treacă

din nou peste mine o zi.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Patru cântece șchioape”

  1. Claudia Says:

    V-aţi gândit să publicaţi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: