Antologia poeziei americane

 

*

Respiraţie. Totul trebuia deci întors asupra lui însuşi cu zbaterea regulată a valurilor, spulberat şi ucis cu răsuflarea neagră a mării, început dar reluat, recitat de o mie de ori nisipului sterp şi nu încă, aruncat în neştire, în neştire cântat ţărmurilor fluide, necunoscute. Odată, copil, pe puntea zveltei corăbii. Unde mai auzisem acest vânt până-atunci?

 

**

Ithaca! Un glas continental, îndepărtat, rupt dintr-un vechi album de familie, strângând laolaltă furia lumii. Când noi ne pregăteam să dormim, neam de neguţători scăpătaţi la hotarele viselor, cineva a strigat, rugător ithaca! pământ! paradisul! Am înălţat din nou catargele şi propriile noastre trupuri îngreuiate de lacrimi, iar versul viu a umflat pânzele mânându-ne înainte. Un punct, abia un punct în liniştea ochilor, o răscruce pictată, apoi coasta velină, nelocuită. Regatul uitat de la marginea mării. Noaptea descălecării. Lista lungă nespusă de nume şi urme. Popor de aezi osteniţi la capătul dorinţelor. Ithaca! Acasă!

 

***

Plaja era acolo, sălbatică, de nereţinut. Pene uscate iernii fremătând. Ouă cât capete. Bolovani de ciment şi de ură. Zgură. Gheare cu resturi de moarte. Singurătate, moloh, peisaj minunat, singurătate. Hula cleioasă iar legănând aluminiul conservelor sparte. În iarba înaltă şi rară, în praful murdar, gardul de sârmă ghimpată uşor înclinat, treapta pierdută din şirul de trepte care coboară. Câteva drumuri înţelenite, mai sus, vechiul port, clădirile turnuri pe galbenul lunii. Rădăcini de oţel, noduroase, caverne pustii, culoare, ghişee, bancomate prădate. Sufletul omului roşu ascuns într-o salopetă albastră. Totemul lui agăţat de o uşă, şobolani cu burţi matematice calculând răbdător, pândindu-ne fiecare mişcare. Plaja era acolo, peisaj fermecat, sticlind aiuritor, citindu-ne, încă o dată. Imensitatea privirii străine, singurătatea, moloh, singurătatea, fără fisură, fără ieşire, fluxul acesta robust de imagini. Dacă am putea număra liniştea, atunci am putea dormi, atunci am putea dormi.

 

****

Ascultă-mă. Urmează-mi chemarea. Deschide larg ferestrele gândului. Respectă pas cu pas instrucţiunile. Până la poartă. Până la urmă. Aceasta va fi o ţară. Aceasta a fost o ţară. Acest câmp va fi fost. O ţară. Mitică. La picioarele voastre. Tremurând împreună cu voi. De furie. De ruşine. De teamă. Pocnind surd. Înflorind. Semeţindu-se cu speranţele voastre. Împodobindu-se cu podoabele voastre. Din oglinzile voastre flămânde crescând, lungindu-se şi lăţindu-se, în arabescuri cumplite. La infinit. Pulsatil. Pretutindeni. Maree înaltă a nopţii. Cucerind totul, lăsându-se, dureros, cucerită. Douăzeci şi unu, am spus. Douăzeci şi unu.

 

*****

Netede lucruri mă dau înapoi. Prea netede lucruri pe care alunec. Aproape. Duioşia spăimoasă a mamei. Mirosul ei destrăbălat dulce-amărui. Figura severă a tatei alungând plânsul, îmblânzind întunericul pleoapei. O stradă, mişcând. O părere de casă. Camera goală. Camera goală. Camera goală zburând pe fereastră. În flăcări. Plutind. Bluesul meu tandru. Ocrotitor. Bluesul meu proaspăt. Necunoscut. Bluesul sinuciderii. De care mă lepăd, mă lepăd, mă lepăd curând. Să ne naştem.

 

******

Cântecele copiilor umpleau ziua a doua. În deşert am văzut un profet, o făptură despuiată, bestială, care, ghemuită la pământ, îşi ţinea coasta în mâini şi ronţăia din ea, tralala, tralala. Atunci mi-am amintit negreşit fluturarea gingiilor roze. Miracolul zemos al muşcăturii. Gustul laptelui cald, sângeriu. Am pus la cale fantomaticul teatru, domeniul vânătorii privat. Şi mi-am crezut, acestea sunt jucăriile mele, oasele albe de ciută, pomii de plută, locul curat, aceştia sunt fraţii mei buni, alături de care aflu arta hrănirii, arta numirii, arta războiului. Tralala, tralala, trallala.

 

*******

Admir un tărâm ca un text. Dinainte-mi. Altminteri. Un text ca o hartă. Am cunoscut inima soarelui în întunecimea şi lumina unui loc uscat. Grafia-ncâlcită de şerpi şi de muşte, din pieţele gândului meu, potopite de soare. Micul buffalo bill a plecat la plimbare. Pe de o parte a liniştii fără zâmbet. Spre dunele ei nisipoase şi spre larvele verzi, atârnând fără rost în orbite. Micul buffalo bill a plecat la cules de bizoni. În albia seacă a râului, jos, prin prundiş şi prin praf, frumosul călăreţ a pierit. Într-un octombrie ars, chiar pe autumnala buclă cuminte a râului. La cules de bizoni ruginii, spune textul.

 

********

Trecând, peste unele fraze. Trecând, peste unele clipe. Bizoni nu mai sunt. Nici cei ce rănit-au bizoni nu mai sunt. Cu fierul în teacă, cu biblia-n gând. Uşor, peste unele fraze, de jar, picurând litere. Pe drum, fornăind, scuturând, coborând. Către munte. Lihnit, grosolan, mistic, nud. Cum pot s-adun puteri mestecând carne crudă? Cum pot să mă satur, să uit? Trecând, furios, peste unele clipe. Galopând, galopând, galopând. Ridicând pulberea în copite. Cocoşul de foc radios apunând.

 

*********

Lanţul cuvintelor. Versant. Al plăcerii. Versat. Nepătruns. Răspuns. În cuţite. Şi-n leşuri. Copaci. Delicaţi. Duhuri. Cercuri. Făcute. Pieptiş. Strigate. Abrupt. Agale. Sporind. Chiuind. Zdrenţuind. Cravaşând. Deşălând. Sfâşiind. Destrămând. Hăituind. Călărind. Slugărind. Potolind. Adormind. Deplasat. Semănat. Liniştit. Risipit. Acum! Partea neagră a firii se arată-n sfârşit! O, chiote ale optimiştilor nu mai umpleţi valea. Aceştia, toţi, termeni de legătură, cuvântul fiind adesea chiar limita dintre două tăceri extrem apropiate. Cartea, în general. Voal drapat, ţesătură plisată, spaţiu cu pliuri. În particular, istorie oblică a conflictului, manual de război sau de moarte. Un bun exemplu, poate. Secesiunea. Ură. Apoi. Palate de ură! Salutări câinelui şarg care muşcă! Ce imagini se-ntorc, fiica mea? El dorado! Cash, limpede în conştiinţe, etcaetera. Formă perfectă a curgerii nimicului în nimic. Rar în natură, primind multiple întrebuinţări terapeutice, el s-a produs dintotdeauna pe căi vădit industriale. Dragostea, greutatea pământului, fără sens propriu. Se măsoară cu iardul, cu metrul, cu livra, cu gramul. A se păstra, anume, în buzunarul stâng al vestei, un cântar mititel, un compas şi o riglă. Succesul, în fine. Cea mai simplă dorinţă, instinctul de jaf, care nu cere deloc explicaţii.

Anunțuri

Un răspuns to “Antologia poeziei americane”

  1. GAVRILACHE Says:

    Jos palaria! Oricum, cel mai interesant „proiect” de pana acum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: