Antologia poeziei americane

 

*

 

Respiraţie. Totul trebuia deci întors asupra lui însuşi cu zbaterea regulată a valurilor, spulberat şi ucis cu răsuflarea neagră a mării, început dar reluat, recitat de o mie de ori nisipului sterp şi nu încă, aruncat în neştire, în neştire cântat ţărmurilor fluide, necunoscute. Odată, copil, pe puntea zveltei corăbii. Unde mai auzisem acest vânt până-atunci?

 

**

 

Ithaca! Un glas continental, îndepărtat, rupt dintr-un vechi album de familie, strângând laolaltă furia lumii. Când noi ne pregăteam să dormim, neam de neguţători scăpătaţi la hotarele viselor, cineva a strigat rugător, ithaca! pământ! paradisul! Am înălţat din nou catargele şi propriile noastre trupuri îngreunate de lacrimi, iar versul viu a umflat pânzele mânându-ne înainte. Un punct, abia un punct în liniştea ochilor, o răscruce pictată, apoi coasta velină, nelocuită. Regatul uitat de la marginea mării. Noaptea descălecării. Lista lungă nespusă de nume şi urme. Popor de aezi osteniţi la capătul dorinţelor. Ithaca! Acasă!

 

***

 

Plaja era acolo, sălbatică, de nereţinut. Pene uscate iernii fremătând. Ouă cât capete. Bolovani de ciment şi de ură. Zgură. Gheare cu resturi de moarte. Singurătate, moloh, peisaj minunat, singurătate. Hula cleioasă iar legănând aluminiul conservelor sparte. În iarba înaltă şi rară, în praful murdar, gardul de sârmă ghimpată uşor înclinat, treapta pierdută din şirul de trepte care coboară. Câteva drumuri înţelenite, mai sus, vechiul port, clădirile turnuri pe galbenul lunii. Rădăcini de oţel, noduroase, caverne pustii, culoare, ghişee, bancomate prădate. Sufletul omului roşu ascuns într-o salopetă albastră. Totemul lui agăţat de o uşă, şobolani cu burţi matematice calculând răbdător, pândindu-ne fiecare mişcare. Plaja era acolo, peisaj fermecat, sticlind aiuritor, citindu-ne, încă o dată. Imensitatea privirii străine, singurătatea, moloh, singurătatea, fără fisură, fără ieşire, fluxul acesta robust de imagini. Dacă am putea număra liniştea, atunci am putea dormi, atunci am putea dormi.

 

****

 

Ascultǎ-mǎ. Urmeazǎ-mi chemarea. Deschide larg ferestrele gândului. Respectǎ pas cu pas instrucţiunile. Pânǎ la poartǎ. Pânǎ la urmǎ. Aceasta va fi o ţarǎ. Aceasta a fost o ţarǎ. Acest câmp va fi fost. O ţarǎ. Miticǎ. La picioarele voastre. Tremurând împreunǎ cu voi. De furie. De ruşine. De teamǎ. Pocnind surd. Înflorind. Semeţindu-se cu speranţele voastre. Împodobindu-se cu podoabele voastre. Din oglinzile voastre flǎmânde crescând, lungindu-se şi lǎţindu-se, în arabescuri cumplite. La infinit. Pulsatil. Pretutindeni. Maree înaltǎ a nopţii. Cucerind totul, lǎsându-se, dureros, cuceritǎ. Douǎzeci şi unu, am spus. Douǎzeci şi unu.

 

*****

 

Netede lucruri mǎ dau înapoi. Prea netede lucruri pe care alunec. Aproape. Duioşia spǎimoasǎ a mamei. Mirosul ei destrǎbǎlat dulce-amǎrui. Figura severǎ a tatei alungând plânsul, îmblânzind întunericul pleoapei. O stradǎ, mişcând. O pǎrere de casǎ. Camera goalǎ. Camera goalǎ. Camera goalǎ zburând pe fereastrǎ. În flǎcǎri. Plutind. Bluesul meu tandru. Ocrotitor. Bluesul meu proaspǎt. Necunoscut. Bluesul sinuciderii. De care mǎ lepǎd, mǎ lepǎd, mǎ lepǎd curând. Sǎ ne naştem.

 

******

 

Cântecele copiilor umpleau ziua a doua. În deşert am vǎzut un profet, o fǎpturǎ despuiatǎ, bestialǎ, care, ghemuitǎ la pǎmânt, îşi ţinea coasta în mâini şi ronţǎia din ea, tralala, tralala. Atunci mi-am amintit negreşit fluturarea gingiilor roze. Miracolul zemos al muşcǎturii. Gustul laptelui cald, sângeriu. Am pus la cale fantomaticul teatru, domeniul vânǎtorii privat. Şi mi-am crezut, acestea sunt jucǎriile mele, oasele albe de ciutǎ, pomii de plutǎ, locul curat, aceştia sunt fraţii mei buni, alǎturi de care aflu arta hrǎnirii, arta numirii, arta rǎzboiului. Tralala, tralala, trallala.

 

*******

 

Admir un tǎrâm ca un text. Dinainte-mi. Altminteri. Un text ca o hartǎ. Am cunoscut inima soarelui în întunecimea şi lumina unui loc uscat. Grafia-ncâlcitǎ de şerpi şi de muşte, din pieţele gândului meu, potopite de soare. Micul buffalo bill a plecat la plimbare. Pe de o parte a liniştii fǎrǎ zâmbet. Spre dunele ei nisipoase şi spre larvele verzi, atârnând fǎrǎ rost în orbite. Micul buffalo bill a plecat la cules de bizoni. În albia seacǎ a râului, jos, prin prundiş şi prin praf, frumosul cǎlǎreţ a pierit. Într-un octombrie ars, chiar pe autumnala buclǎ cuminte a râului. La cules de bizoni ruginii, spune textul.

 

********

 

Trecând, peste unele fraze. Trecând, peste unele clipe. Bizoni nu mai sunt. Nici cei ce rǎnit-au bizoni nu mai sunt. Cu fierul în teacǎ, cu biblia-n gând. Uşor, peste unele fraze, de jar, picurând litere. Pe drum, fornǎind, scuturând, coborând. Cǎtre munte. Lihnit, grosolan, mistic, nud. Cum pot s-adun puteri mestecând carne crudǎ? Cum pot sǎ mǎ satur, sǎ uit? Trecând, furios, peste unele clipe. Galopând, galopând, galopând. Ridicând pulberea în copite. Cocoşul de foc radios apunând.

 

*********

 

Lanţul cuvintelor. Versant. Al plǎcerii. Versat. Nepǎtruns. Rǎspuns. În cuţite. Şi-n leşuri. Copaci. Delicaţi. Duhuri. Cercuri. Fǎcute. Pieptiş. Strigate. Abrupt. Agale. Sporind. Chiuind. Zdrenţuind. Cravaşând. Deşǎlând. Sfâşiind. Destrǎmând. Hǎituind. Cǎlǎrind. Slugǎrind. Potolind. Adormind. Deplasat. Semǎnat. Liniştit. Risipit. Acum! Partea neagrǎ a firii se aratǎ-n sfârşit! O, chiote ale optimiştilor nu mai umpleţi valea. Aceştia, toţi, termeni de legǎturǎ, cuvântul fiind adesea chiar limita dintre douǎ tǎceri extrem apropiate. Cartea, în general. Voal drapat, ţesǎturǎ plisatǎ, spaţiu cu pliuri. În particular, istorie oblicǎ a conflictului, manual de rǎzboi sau de moarte. Un bun exemplu, poate. Secesiunea. Urǎ. Apoi. Palate de urǎ! Salutǎri câinelui şarg care muşcǎ! Ce imagini se-ntorc, fiica mea? El dorado! Cash, limpede în conştiinţe, etcetera. Formǎ perfectǎ a curgerii nimicului în nimic. Rar în naturǎ, primind multiple întrebuinţǎri terapeutice, el s-a produs dintotdeauna pe cǎi vǎdit industriale. Dragostea, greutatea pǎmântului, fǎrǎ sens propriu. Se mǎsoarǎ cu iardul, cu metrul, cu livra, cu gramul. A se pǎstra, anume, în buzunarul stâng al vestei, un cântar mititel, un compas şi o riglǎ. Succesul, în fine. Cea mai simplǎ dorinţǎ, instinctul de jaf, care nu cere deloc explicaţii.

Anunțuri

Un răspuns to “Antologia poeziei americane”

  1. GAVRILACHE Says:

    Jos palaria! Oricum, cel mai interesant „proiect” de pana acum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: