Celălalt început

Iunie, treisprezece

 

Nu e aproape nimic, după dealuri. Tu nu mă priveşti, eu nu te privesc, căci ne-am uitat amândoi ochelarii acasă. Cât grâul se coace sub slavă, la o cruce de drum se topeşte un mânz.

Ici, colo, vreo cioară zburând înăuntru. Icoane de lucruri din tine lipsind, atât de frumoase. E iunie, treisprezece.

Cu mâinile astea două mă prind de toartele câmpului. Ne ducem, căluţule, roată. Dac-am putea măsura liniştea, poate am aţipi, poate am aţipi.

 

Unde se termină melcii

 

Oameni există – i-am zărit ieri ducându-şi pe braţe copiii la locul de joacă. Cerul era adânc şi focurile pământului bine aprinse, iarba mirosea discret a urină.

Oameni există – i-am presimţit azi purtându-şi sămânţa dulce spre apă. Pitiţi printre frunze, asudând abundent acolo unde se termină melcii într-o explozie de lumină.

Anunțuri

Un răspuns to “Celălalt început”

  1. GAVRILACHE Says:

    Excelent, Radu, felicitari! Sunt tot mai frumoase!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: