Fereastrǎ

Nu existǎ oameni. Doar voci. Voci care întreabǎ, eşti acolo, frumoasa mea, alo, mǎ auzi, iar te ascunzi în garsoniera aia nenorocitǎ, de ce nu-mi rǎspunzi, mami, de ce nu asculţi niciodatǎ, de ce ne omori, vino acasǎ, noi nu suntem deloc supǎraţi, sǎ ştii. Voci care îndeamnǎ, gata, iubito, s-a dus, încearcǎ sǎ nu mai frǎmânţi gândurile, încearcǎ sǎ mǎ iubeşti aşa cum te iubesc eu, încearcǎ sǎ mǎ ajuţi şi tu, încearcǎ, de parcǎ într-adevǎr ar încerca, de parcǎ într-adevǎr ar iubi, de parcǎ într-adevǎr s-ar gândi, mǎcar o secundǎ. Voci rǎguşite care ordonǎ, fǎrǎ mişcǎri bruşte, lolita, pricepi, sau îţi fac ciur curul obraznic. Voci albe care nepotolesc, nu sunt acasǎ acum, lǎsaţi-vǎ mesajul dupǎ semnalul sonor.

Episodul acesta are loc ziua. E ora prânzului, scuarul din faţa blocului s-a cam golit de trecǎtori, iar soarele lumineazǎ puternic ferestre deschise. Un an şi mai bine de la nefericitul eveniment pe care toţi se feresc sǎ-l numeascǎ. Când i-a strivit faţa de peretele gangului, acolo, lângǎ teatru, când i-a sǎltat brusc fusta plisatǎ, acela a avut grijǎ sǎ şuiere, lolita, un singur cuvânt, şi-ţi frâng gâtul. Avea mâinile rǎsucite la spate. Era ceva mai întuneric, atunci. Dar astǎzi soarele aprinde fereastra şi ceaşca de porţelan de pe masǎ. Prin scuarul dintre blocuri se rostogolesc câţiva câini, deranjându-i somnul, numai o clipǎ. Ceva mai în spate, spre dreapta, fragmente din şirul fǎrǎ sfârşit al automobilelor oprite. Linguriţa alintǎ buzele ceştii, zahǎrul se topeşte încet în cafea. El şi-a gǎsit un loc minunat de odihnǎ, chiar în centrul privirii.

S-a prǎbuşit de dimineaţǎ la umbrǎ, sub plopul pipernicit. Rucsacul vechi servindu-i drept pernǎ. A fost surprins, pe rând, cotrobǎind în el dupǎ ţigǎri sau chiştoace, ridicând în luminǎ briceagul cel mare, puloverul rar de primǎvarǎ, sticle pet transparente, hârtii colorate, chibrituri stinse şi o conservǎ marinǎ, metalicǎ, nou-nouţǎ. Pǎrul buclat, castaniu, evantai, figura prelungǎ, bronzatǎ şi rasǎ sufocǎ aproape denimul kaki. Sprâncene stufoase, gene lungi, feciorelnice peste ochi preţioşi, invizibili. Buze cǎrnoase, umede. Nas subţire. Nu e înalt, dar nici scund. Braţul stâng, slab, aţos, îi sprijinǎ falca. Braţul drept rǎsturnat pe asfalt. Mâini cu încheieturi noduroase, puternice. Unghii murdare. Glezne albe şi fine. Tricou fǎrǎ mâneci. Pantaloni de trening roşii, pǎtaţi în varii, intime locuri. Pantofi cenuşii cândva negri. Douǎ sau trei muşte scurtându-şi zborul pe coapsa lui ascuţitǎ. O bǎltuţǎ, mai jos, reflectând întunecat cerul.

Ea l-a privit zile, cu dragoste. Dar ce poţi mǎrturisi unui bǎrbat pe care nu l-ai cunoscut, de fapt, niciodatǎ? Dupǎ-amiaza e galbenǎ ca grâul, iubitule. Fluviul motorizat curge un centimetru pe ceas. Cafeaua dulce se topeşte în sânge. Telefonul sunǎ, sunǎ mult, inutil, cât eu îmi pun pe pat bluza crem, fusta tartan plisatǎ. Cât îmi trag ciorapii trei sferturi şi îmi leg bine şireturile. Cât îmi spǎl obrazul şi mǎ înec în parfum. Nu vreau sǎ provoc, nu vreau sǎ par curatǎ, dar vreau sǎ simt din nou cǎ am nouǎsprezece ani.

Când a deschis, în fine, uşa, holul fǎrǎ sclipiri, o strângere de inimǎ uşoarǎ. Scǎrile, coborând. Câini, frumoşi, bǎlǎcindu-se în tufişuri. Ea îi dǎ la o parte pǎrul ud de pe frunte. El o priveşte cu ochi tulburii, negri, negri. Un firicel de poftǎ printre buzele-i roşii, cǎrnoase. Glasul e slab, parcǎ de împrumut. Nu vreau sǎ te sperii, dar ştii, când mǎ atingi aşa, îmi vine sǎ-ţi smulg mâna micǎ din umǎr, lolita…

Ne îndepǎrtǎm, deci, de locul acela şi aflǎm sfârşitul poveştii. Soarele lumineazǎ oblic ferestre închise. Viermele motric s-a prelins preţ de trei centimetri. Ea îl vede de sus, ridicându-se. Geamul are rame pǎtrate. Nu existǎ oameni. Nu existǎ voci. Trebuie inventate.

Anunțuri

Un răspuns to “Fereastrǎ”

  1. GAVRILACHE Says:

    Nici acum nu am fost dezamagit : superb! O intrebare, totusi, nu-mi da pace : ce-o fi in mintea ta? Nu astept un raspuns, e o intrebare pe care mi-o pun mie, cu bucurie, cu drag si cu un pic de neliniste! Trece vremea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: