Polly Jean Harvey – The River Live

Septembrie 9, 2017

 

Anunțuri

Polly Jean Harvey – The Garden Live

Septembrie 9, 2017

 

Radiohead – Exit Music (For A Film) Live

Septembrie 8, 2017

 

King Crimson – Sailor’s Tale

Septembrie 8, 2017

 

The Rolling Stones – Paint It, Black

August 31, 2017

 

The Stooges – I Wanna Be Your Dog

Iunie 10, 2017

 

Povestea goală

Iunie 10, 2017

 

Locul mi s-a părut potrivit. Prost eu, recită cineva, am ce-mi trebe acasă, o pensie bună şi bat ca bagabonţii străzile. Şina, dreaptă până la intersecţie, face o curbă delicată spre stânga, pe când ele se-ntreabă, atât de noi, de înălţimi diferite, despre sunetul ăsta pe care îl scot gurile, roatele, umbrelele închizându-se, zăpuşeala, intimitatea refugiului plin şi necopilăria, boala vieţilor noastre. Prost eu, îngână din nou cineva căruia îi lipseşte spaţiul şi timpul, cercetând temător muştele, am casă, am masă şi stau toată ziua pe-afară, nu-i aşa, fetelor, ce căutaţi voi cu ochii aceia aprig deschişi, tramvaiul încremeneşte imediat după curbă, dar seara se-apropie şi oamenii mari privesc într-o parte.

………………………………………

Locul mi s-a părut potrivit. Peste drum e o librărie închisă, alături, un cinema mort în care Lang a văzut prima oară Oraşul. După coada tramvaiului gol e târziu, calea lui Dorobanţi, biserica, parcul. Mă rog în picioare, pe peticul fără margini de umbră. Pe zid se pişă o mâţă, apoi iscăleşte, asl pls, slfls, prezentul continuu. Prost eu, să cer ce nu am, linişte. E însă foarte târziu. Scot simplu din minte stâlpul acesta, lampa electrică, ochiul galben care arată bezna, bărbatul singur care arată drumul, înjurând şi trecând. Puţin mai încolo, o piaţă există sub burtă dormind, în visul acelui câine.

………………………………………

Copaci, păsări, frunze vântul şoptesc, glasuri dregându-le. Curând va răsări soarele, poate. Unde e pragul dintre a face şi-a povesti lucruri ce nu se întâmplă? Întins pe covorul moale de bitum, locul mi s-a părut potrivit.

 

………………………………

Al tău mulţămit, Dumnezău

Poemul cu vaci şi cu nori

Mai 28, 2017

 

Tu ai degete iarbă. Atingi pajiştea, pajiştea zice muuu.

Tu ai privire albastră. Sufli albastrul, ghemotoacele de bumbac se aprind, pufăie.

E tare frumos. Noi suntem lumea, cântă vacile, norii. Apoi s-a stins.

„Dumnezeu e vesel”

Mai 1, 2017

 

Există nori, puţini. Sus, în mijlocul apei, în cercuri.

Există palide versuri spuse pe palide case. Chipuri de cretă întoarse să ne privească trecând, atât de blânde, de mână ţinându-ne.

În pieptul acelei zile cu nori rătăciţi şi pete gălbui de lumină prin care noi am păşit de mână ţinându-ne, mai este şi-acum un dumnezeu mic, care bate.

Poemul neted

Martie 22, 2017

 

Atât de simplu să fii. Piei întinse pe creştet, verbe de carne, substantive urechi. Timpul s-a răsucit, ocolindu-te.